marți, 26 martie 2019

 Scrisoare pentru mama,pentru un înger.

A venit și timpul să-ți scriu câteva versuri
A sosit clipa mamă să-ți vorbesc prin  rânduri.
Am o mulțime de întrebări,și multe de a spune.
Dorurile ce mai sunt,suferințe care mai există ,
Sufletul meu e mai sărac,lipsa ta ce domină în
casă, doare mai tare ca orice durere ce poate fi.
De atunci de când nu mai ești pe pământ,
Mă macină,mă arde dorul, de afecțiunea ta .
La mine a trecut deja o toamnă cu multe frunze galbene,
O iarnă friguroasă și acum e primăvară, acum
mă trezește o rază de soare,însă nu tu mamă.
Mă strigă pe nume altcineva,mamă dar nu tu!
Au înflorit primele flori in grădina noastră,
Sunt și ele  cuprinse de frică că nu te văd.
De atunci s-au întâmplat multe ,
Câteva flori s-au uscat fără milă,nici
pomul din colț numai este,nici mărul.
Bineînțeles că și tata s-a schimbat
E cărunt,cu ochii triști stă de multe ori,
la masa din bucătărie, singur.
Și nici bunica nu mai e aceea
Mamă ce să-ți mai povestesc?
Însă eu,ce eu ? Eu am plâns,am suferit,
Am iubit si iubesc,fericită sunt cu
Gândul că mă privești de acolo de sus ,
De atunci s-au schimbat multe și toate ,
Mamă îmi pare rău,am un regret mare ,
Căci nu te-am îmbrățișat mai des decât
O faceam,acum aș dori și dacă aș putea aș
Râde în hohote,amintirile vor rămâne pentru toată
viața cu tine,mângâierele și sfaturile tale mamă,
Vor fi alinarea mea de-acum,îți trimit o călăuză
Să-ți șoptească că iubesc un înger păzitor.


Mamă,dar tu mamă ce mai faci acolo?
În cer,cum o duci pe lumea veșnică?
Acolo e cald sau frig,sărăcie sau ploi?
La tine tot e primăvară?
Îți este mai bine ,ești fără dureri?
Cred că moartea a fost prea crudă cu tine ,
Și cu mine că ma lasat fără mamă!



vineri, 8 martie 2019

Mi-am adus aminte,
Într-o luni după-amiază
Pe când stăteam la o cafea
De acel bărbat care nu mai este.


În patul meu cel imens .
Dificil , glumeț
Și acum simt parfumul gâtului
Tău, amestecat cu fumul de țigară .


Eu,tot aceea sunt doar un pic schimbată.
Dar tot prostii fac,în nebunie am rămas,
Cu tatuajul pe spate care îmi amintește
De acel bărbat ce acum e străin .


Tu cu câte femei ai fost?
Prin câte  mâini ai trecut?
Mai ești în cămașă albă,
Cu sacoul negru,acel elegant?


Mai ai amantă sau iubită?
Te așteptă ca și mine oare?
Luni,marți sau miercuri
In fiecare zi,în orice oră


Da,și mie mi-a atras atenția
Niște necunoscuți,flori am primit
Însă am uitat repede caci ale mele
Buze n-au sărutat cu patimă pe nimeni .



După tine n-am întâlnit  unul
Ce să-mi spuie că-s nebună,frumoasă.
Pe la amiază  sa aprins dorul de tine.
Într-o luni ,la o cafea.




luni, 28 ianuarie 2019

Iubiri neîmplinite,
Ucise cu violență,
Ploi nevrute,
Abundente,
Curcubeu palid,
Fără culoare,
Cuvinte neânțelese,
Grele,
Fericiri pierdute,
În amintiri,
Locuri nepotrivite,
Ciudat,
Victeme nevinovate
Călcate în picioare,
Coșmaruri neterminate,
Dezgustătoare,
Oameni grii
Ca fantomele,
Gânduri sumbre,
Arse de vii,
Orașe risipite
De haus,
Vise arse,
Rămase în cenușă,
Suflete rănite,
Îngropate.
Sentimente reci
Încălzite ocazional,
Gheață în interior,
Dureri împrăștiate
Pe stradă.
Frici groaznice,
Cărți nerăsfoite,
Prăfuite,
Lovituri nepășite,
Neânfruntate,
Doruri nebune
Furate de ani,
Povești de dragoste
În zadar.
Amanți nepăsători,
Uitați furios,
Griji fără rost,
Lacrimi pe obraji
Viață nemiloasă
Și totuși noi trăim.



joi, 17 ianuarie 2019

Nu mă lăsa să mai plâng în tăcere,
Sau în voce tare,să-mi pierd zâmbetul.
Calvar în privirea ta și în ochii mei ,
Un regret insuportabil.


Îmi arunci pe tava un trecut al tău,
Ce mai contează când ai în față viitorul?
Câteva amintiri au prins
mucegai,acum doar apă rece, în duș.
Și  două mâni încrucișate,străine,
Cu alte mănusi ,mai aspre
.


Eu îmi fac valiza și plec ,
Căci la noi în suflete e atât de pustiu.
Adio ale mele vise,ale mele urme
Pe spatele tău umed.




Orașul se aude violet
 Inima mea,țipă,moare și pleacă
Trăiește o altă iarnă
Și cu alt dor de tine.




duminică, 23 decembrie 2018

Iar decembrie
In sufletul meu.
Din nou acele vise risipite
Imi apar,iar de peste ani
De candva intr-un tarziu de apus,
Un felinar fumegand.



Lumina lui imi aluneca incet
Pe chipul meu rece si sever
Si acum iti rasuna vocea ta nelinistita,
Ca un ecou puternic,turbat.





Obsesie in decembrie, tulburare,
Ah,si acum inebunesc de dor.
Al naibii dor amar,a fost...
Iubire trecatoare?



Tot la geam stau,si tot te astept
Infocata cu rani deschise,
Rochia mea cea din in,
Odata uitata, acum e peste mine,
Si trandafirul are un aspect vechi,
De doliu ,invechit,negru,pus intr-un colt.



Mi-e dor de tine!
Dar indiferenta ta ma omoara,
Zile mii si mii au trecut fara tine
Eu devin de piatra.
Da,chiar si iubirile mor
 Decembrie!







sâmbătă, 24 noiembrie 2018

 Inca o toamna tarzie
Fara vise,negre,tradegii,tablouri.
Inimile refuza sa creada,
Caci peri codrurile,caci mor usor cantecele
Vin tacerile peste parcuri.
  Vesnicul inghetat.


Taci profund,te apasa,
Ganduri care nu-ti apartin,
Te omor ale tale iubiri din trecut
In Toamna aceasta pustie,dar tu
La mine te intorci,sacru amor.
         E frig.

Iar eu fug tot sper tine,iubitule,
Cand soaptele dorm adinc,
Vrei sa-mi trezesti o raza de soare?
cand sentimentele sunt
     Ingropate in noroi?
 
A ramas sa cadă  ultima
Frunza roscata,batuta de vant
Sa danseze vasul ei si noi la fel .
In nuante inchis  e cerul
   Dezamagiri tarzii.








luni, 12 noiembrie 2018

Satul meu de altădată

Satul meu natal de altădată,
Parcă  mai ieri eram copil.
Alergam pe drumurile pline cu praf,
Mai azi  mă jucam cu copii din mahala.
Lânga vatra căminului faceam toate nebuniile
La pieptul mamei adormeam.

Cu alei de nucari, cu izvoarele curate,
Pe la geamuri cu mușcate,
Mai țin minte când buneii mergeau  la coasă
Cu ei alergam toate câmpiile largi
în depărtare răsuna un ecou al clopotului.
Spicul răsare în patru pe un deal, printre rouă,
Când soarele e sus și atunci când ploaia iși face fața.
Îmi place să mă întorc în locul, în care m-am născut,
Unde mă cheamă amintirile și părinții,
Ce mă asteaptă  mereu în prag.

Acolo unde cerul e mai albastru și copacii mai rodiți,
Unde o floare înflorește,
Aici e satul  meu,
De altădată,
Aici primăvara e mai frumoasă
Și toamna mai caldă, cu frunze aurii.




miercuri, 24 octombrie 2018

 Trece octombrie prin noi
Norii sunt mai intunecati,ceata e mai deasa.
Da,s-a facut rece,mihnit si tacut
Ploi marute,asteptari pe la geamuri
Cu miros amarui de crizanteme.



Octombrie s-a pus amprenta pe
Inimile noastre zbuciumate.
Pasii mei grabiti,cauta,sa uite tristetile.
Realitatea e departe
E traziu,ard sufletele.



Vreau sa inteleg unde am venit.
Si daca raman intr-un amurg,
Ce sa lasa de-acum
Vreau sa stiu ce mai tot caut aici,
Unde totu-i tihnit .

Frunzele cand ruginesc nemilos,
Care-i rostul sa traiesc?
Sa mai iubesc,sa mai urasc?
Din nou as da inapoi cu o mina,
Dar cum?
Timp nu mai este



Am ascuns speranta sub soare
Timplele sunt carunte,albe.
Cand vantul e mai rau,
Eu ma intorc la tine iarasi.
Doruri,plinsete,soare.
Seri pline de nostalgie
Octombrie !


sâmbătă, 8 septembrie 2018

Limba maternă

Dulce-mi limba ce-o vorbesc
Din freamăt născută,
De aici am prins rădăcină
Ești prea frumoasă,  prea greu de deslușit.

Amară-mi-i inima când o jignesc,
Păgâni străini ce vin din alte țări,
Și nu știu ce înseamnă o comoară.
Un grai sfânt, o limbă maternă
Scuipă în patrie, apoi o fac de nimic.

Să mă lăsați să-mi duc limba mândră,
Ci-o respect, vocea ce îmi răsună tragic
În mine cu a ta doină, răsunătoare.

Limbă maternă,
Ce-mi curge  prin vene,
Aleasă-mi ești din lumea toată,
Nu peri, nu permite alta să-ți ia locul.
Manifești o delicatețe  fină, apărută
În coversația oamenilor, din ani și ani
Care  semănare n-ai.
Tu cânți romanța și  glia
Ce răsună în toata  țara.

Apară-mi-o de viclean, veșnic
Născută  în, sărăcie, ridicată,
Prin cântec, prin poezie
Vatra și limba română,
Tezaur valoros



sâmbătă, 1 septembrie 2018

Ma intreb adesea
De ce imi port singura anii?
Clipele in singuratate?
Femeia cu riduri in ore
Se scurg,se trag din trecut.



Azi sunt mai abatuta de la realitate.
Sigur ca mai putin ma doare.
Indiferenta e pe primul loc.
Dragoste nu mai este.



Imi numar anii in ore...
De ce sufletul imi este mai mort?
Cand te vad asa de hotarit
Melancolia e auzita mai des.
Esti inutil cu metaforile neprotrivite.
De ce am ajuns ca vorba cu tine
Sa o simt atat de saca?



Iubirea,
Cufundata sub mii de pietre,
Deja are alti posesori.
Acum chiar si tu ma consideri
Mai straina ,ma privesti astfel.
Bănuiesc ca s-a spulberat ce a fost
Intr-un tarziu.




 Scrisoare pentru mama,pentru un înger. A venit și timpul să-ți scriu câteva versuri A sosit clipa mamă să-ți vorbesc prin  rânduri. Am...